Tinerii au muncit în campanie şi au dreptul s-o spună

Tinerii din PD-L Constanta au strans peste 200 de semnaturi in semn de solidaritate cu democrat-liberalii exclusi din partid. In plus, tinerii pedelisti au declarat ca semnaturile vor fi adunate in continuare de la cei care solicita sa se alature acestui demers. ,,Suntem cei care am muncit in campania electorala alaturi de Dorel Onaca si Ion Popescu si vrem sa fim luati in seama. Le cerem celor de la Bucuresti, o analiza pe baza unor date concrete, iar, daca nu, sa fim exlusi impreuna din moment ce am muncit impreuna", a declarat liderul organizatiei municipale de tineret PD-L, Ion Andreea. Tinerii democrat-liberali au dat ca exemplu activitatea pe care au avut-o la referendumul de anul trecut si de la alegerile europarlamentare, dar si munca depusa in campania electorala pentru alegerile locale. Ei au mai spus ca nu intentioneaza sa demisioneze sau sa se inscrie in alta formatiune politica. (articol)

Este o problema serioasă ce se întâmplă la Constanţa de câteva săptămâni. Din păcate s-a ajuns să se comunica prin intermediul presei. Dincolo de eterna expresie ,,nu se spală rufele în public" mai sunt câteva probleme de observat. De o vreme încoace se strigă problemele, ca să nu spun frustrările, ambelor tabere prin organizarea unor conferinţe de presă. Nu este normal. Apoi, nu este normal să vezi o emisiune TV cu doi invitaţi din acelaşi partid care se înjură între ei.

Scriam într-un articol anterior de comunicare, ei bine în cazul ăsta este foarte prost înţeleasă ideea de comunicare. Şi în primul rând prost pentru organizaţie şi pentru partid. Cine are de câştigat? Electoratului îi pasă că cei din partid se ceartă între ei? Nu-i pasă dar nici încredere nu va mai avea în acel partid când va trebui să voteze, indiferent cine va ieşi învingător.

Si mai e ceva, poate principalul motiv pentru care am abordat acest subiect, desi nu vreau să ţin partea nimănui în acest conflict, vrea să se termine odată pentru că face rău partidului.

Vocea tinerilor. Problema în politica românească este că tinerii muncesc mereu în campanii iar şefii fac strategii. Când se câştigă e meritul şefilor, mari politicieni, când se pierde sunt vinovaţi tinerii pentru ca nu au muncit în campanie. Este foarte important ca într-un partid tinerii să-şi apere realizările, munca şi rolul lor important în mecanismul de funcţionare eficientă a campaniilor şi implicit a partidului. Nu trebuie să se ajunga la trista metodă în care te folosesc... şi după ce obţin ceea ce vor te aruncă ca pe o măsea stricată!

Poate spune cineva că tinerii nu au muncit şi trebuie excluşi din partid? La Constanţa se pare că s-a spus. Nu e normal, indiferent cine a făcut-o şi în ce context.

Alin Baciu

Comunicăm?

Se vorbeşte tot mai mult de comunicare. Cu toţii folosim acest cuvânt care ni se pare simplu şi însăşi ideea de a comunica. ,,Păi vorbim, nu comunicăm?" vine mereu replica. Râdem când auzim că există specialişti în comunicare, ,,la ce bun şi ăştia?", ne considerăm cu toţii nişte specialişti în a comunica dar mereu ne plângem că nu suntem înţeleşi. Comunicăm făcând enunţuri şi uităm că, comunicarea înseamnă dialog. Uneori e doar un dialog nonverbal, sau un răspuns nonverbal la o afirmaţie verbală, dar trebuie s-o luăm în seamă.

La fel e şi cu comunicarea în politică. Urmăriţi dezbaterile TV. În câte din ele se dialoghează, în câte din ele se comunică? Se fac enunţuri, pentru că doar asta şi-au propus unii să facă. Spui că tu esti cel mai grozav şi restul trebuie eliminaţi sau băgaţi în carantină, ai grijă să distrugi orice argument al opozantului cu non argumente de genu ,,voi sunteţi asa, voi sunteti cei răi", şi evident spui că vrei binele poporului dar nici măcar piaţa nu o faci pentru a vorbi cu oamenii şi a vedea cum poţi să rezolvi o minimă problemă. Nu mai spun ce se poate regăsi pe forumurile de discuţii. Lipsă totală de dialog şi de dezbatere, fiecare iţi posteaza monologul şi contraatacă, fără a folosi evident argumente.

Ne lipseşte cultura dialogului pentru că ne lipseşte instinctul de a comunica.

,,Comunicarea nu se invata nici acasa, pentru ca parintii insisi nu au aceasta abilitate. Mesajele sunt in plus bruiate si de nevroza in care ne impinge viata de zi cu zi. Pentru orice vorba care pare un atac, ceata psihologica se aseaza rapid si dincolo de ea construim adevarate ziduri din spatele carora contraatacam. Asta facem si cu copiii, asta invata ei de la noi, asta fac si ei mai apoi.Vedem apoi rostit acelasi diagnostic pentru drame la toate nivelurile: lipsa de comunicare. Adica boala cronica si, poate, cea mai grava a societatii romanesti.... In acelasi timp, auzim tot enorm. Auzim colectia de monologuri a celor din jur, tipete, rasete, ne simtim agresati de prea mult sunet si zgomot. Dar arareori, de fapt, ascultam. Prindem cate o frantura, cate un cuvant care ne enerveaza sau, dimpotriva, ne entuziasmeaza, il rupem de contextul pentru care nu avem rabdare si ii raspundem prin propriul monolog, care, cel mai adesea, nu are nicio legatura cu ceea ce a vrut sa transmita interlocutorul.

" (citeşte articol integral)

sursa: ziare.com

Alin Baciu