Citeste blogosfera portocalie

marți, 24 noiembrie 2009

Beneficiile celui de-al doilea mandat


Turul 1 s-a terminat. Strategiile candidatilor se schimba, discursurile se pot schimba si ele, dar fondul problemei ramane acelasi. De ce fel de conducator are nevoie Romania in acest moment?

Analizând parcursul electoral al principalelor tari europene, constatam ca în majoritatea acestora administratiile au fost încredintate de catre alegatori cu un al doilea mandat, considerându-se ca marile proiecte nationale pot sa se desfasoare mult mai firesc într-un interval de opt sau zece ani. Mai mult, tot din experienta acestora, putem deduce ca fragmentarea programelor politice si economice la fiecare ciclu electoral reprezinta o alternativa de ocolit, existând pericolul ca administratiile nou-alese sa provoace adevarate blocaje de dezvoltare, care se repercuteaza, în teritoriu, pâna la unitatile administrative de baza.

Asa se face ca, începând cu ultimele doua decenii ale secolului trecut, electorii din tarile occidentale au început sa-si reconsidere pozitia fata de mirajul schimbarilor politice cu orice pret. Margaret Thatcher a fost încredintata cu doua mandate consecutive, între anii 1979-1990, iar britanicii au constatat ca asista la o perioada fara precedent în dezvoltarea Regatului Unit. A urmat Ronald Reagan, în Statele Unite ale Americii, ales atât în anul 1981, cât si la urmatorul ciclu electoral, din 1985. Mai mult, americanii au mers chiar mai departe, încredintându-l si pe George W. Bush tot cu doua mandate consecutive. Între anii 1982-1998, Helmut Kohl a condus destinele Germaniei, iar de data recenta, Angela Merkel a obtinut, la rându-i, cel de-al doilea mandat. Jacques Chirac a fost reales pentru al doilea mandat prezidential, în anul 2002, la fel ca Tony Blair în anul 2003, sau ca Silvio Berlusconi. Cehii au procedat identic, încredintându-i atât pe Vaclav Havel, cât si pe Vaclav Klaus cu câte doua mandate în fruntea tarii. Desi exemplele ar putea continua, încheiem acest periplu electoral mentionând ca Jose Manuel Barroso a fost reales, curând, în fruntea structurii noastre continentale, tocmai pentru a putea continua programele structurale propuse în mandatul trecut.

În ceea ce ne priveste, un al doilea mandat prezidential consecutiv ar reprezenta o premiera pentru traseul nostru democratic post-decembrist. Însa, dincolo de orice prejudecati, realegerea lui Traian Basescu nu doar ca s-ar înscrie în practica electoara occidentala de care pomeneam mai sus, dar ar contribui decisiv la reformarea statului nostru, în sensul proiectelor demarate pe parcursul acestui an.

Cu alte cuvinte, o oportunitate care n-ar trebui nicidecum întrerupta cu hazardul unui „nou început”.

miercuri, 23 septembrie 2009

Primii 5 ani cu Traian Basescu, discursul integral din Parlament


Pe data de 15 septembrie presedintele Romaniei Traian Basescu a sustinut un discurs în fata Camerelor reunite ale Parlamentului. Mesajul s-a axat pe mandatul de 5 ani ai presedintelui petrecuti in fruntea statului.

Iata mai jos discursul presedintelui Traian Basescu, un adevarat izvor de argumente in campanie grea ce va urma.


Mesajul presedintelui României, Traian Basescu,
în fata Camerelor reunite ale Parlamentului – 15 septembrie 2009

luni, 13 iulie 2009

Independentul tuturor sau strategia: ,,daca nu poti convinge, scarbeste”?


M-am intalnit intamplator zilele acestea cu doamna Nina. Iesise la cumparaturi. Eu eram in trecere. Dupa schimbul de salutari si amabilitati, culmea, am dat-o pe politica. ,,Urmaresc cu amuzament toata agitatia asta si previziunile cu cine e cel mai tare candidat la functia de presedinte”, imi marturiseste distinsa doamna. ,, E normal, zic eu, miza e mare si fiecare incearca, prin diferite moduri si sustinatori sa se plaseze in postura de favorit.” ,,Ce naiv esti” imi zice. ,,De ce?” ,,Pai hai sa-ti spun, scopul principal al 65% din politicieni este sa scape de Basescu. La fel ca acu 2 ani la suspendare. Stim cu totii motivele. Basescu e puternic. Spulbera tot cand e in ofensiva. Deocamdata da impresia ca se joaca. Si in sondaje s-a impomolit la 35%. E nucleul sau dur si foarte dur. Dar cand va lua campania in serios poate lua fara probleme in plus 5-10 procente. Toata lumea stie asta, inclusiv eu, o pensionara, o femeie simpla. Si-am dat seama si strategii de la PSD si PNL. Acestia si-au mai dat seama ca Geoana nu il va putea bate niciodata pe Basescu. Si daca Basescu intra in campanie in ultimele 2 zile tot il spulbera pe Mirciulica. De cealalta parte, Antonescu s-a desumflat, alegerile europarlamentare le-au dovedit si celor optimisti din jurul sau ca, Crin nu poate fi o locomotiva, eventual un logan care se opreste in intersectie si mai trebuie impins din cand in cand ca sa-si ia demaraj, pana se opreste, si iar si iar… Sunt doua carti necastigatoare.”(...) continuare

Alin Baciu

MAI MULTE GASITI PE SITE-UL ECHIPEI DE IMAGINE

vineri, 15 mai 2009

sâmbătă, 28 martie 2009

Echipa sau individualism în politica?

Termenul “echipă” se referă la un grup de lucru unitar, relativ permanent, alcătuit din egali şi coordonatorul lor imediat. Un grup de lucru nu este automat o echipă. Grupul îşi câştigă dreptul de a se numi echipă numai dacă membrii acestuia şi coordonatorul se tratează unii pe alţii cu respect şi dacă funcţionează foarte productiv.

Transformarea unui grup în echipă înseamnă mai mult decât să te asiguri că există obiective comune, interdependenţă, angajare şi responsabilitate. Când creăm o echipă, scopul nostru este să ajutăm un grup să se transforme într-o unitate caracterizată de coeziune, ai cărei membri nu numai că împărtăşesc aceleaşi standarde înalte de realizare a sarcinilor de grup dar au şi încredere unii în alţii, se sprijină reciproc şi îşi respectă unii altora trăsăturile individuale care îi caracterizează ca persoane.

În zilele noastre, individualitatea şi originalitatea personală au pierdut teren în faţa muncii în echipă, mai ales în cazul sarcinilor complexe. De ce? Pentru că o echipa unită garantează succesul. Comunicativitatea şi capacitatea de a interacţiona eficient, de a răspunde cerinţelor altora, de a putea prelua creativ ideile din grup şi de a oferi în acelaşi timp şi fără egoism sprijin celorlalţi, sunt principalele calităti ale unui bun coechipier. Răbdarea şi toleranţa privind stilul ori neajunsurile celorlalţi desăvârşesc acest profil psihologic de om de echipă.

Si acum să revenim la politică.
Votul uninominal, votezi omul nu lista. La prima vedere dă impresia unei sume de individualitaţi. 467 de individualităţi care se luptă pe cont propriu în colegiile lor pentru a convinge electoratul că ei, ca persoană, sunt cei mai buni. Mai mult, sistemul acesta de vot uninominal aduce şi ceva nou, competiţia internă. În cazul în care nu se obţine 50% + 1 se va întocmi un clasament intern în partidul respectiv, pe judeţ şi vor avea de câştigat cei de pe primele locuri ca număr de voturi adunate.

Tocmai aici e problema şi riscul. Mulţi vor vedea doar prima parte a acestei competiţii pe numărul de voturi adunate şi nu vor lua în calcul cel mai important lucru şi anume că în distribuirea mandatelor de se porneşte de la numărul de voturi adunate de partid pe tot judeţul, adică de toţi impreună. Abia apoi se ajunge la clasamentul intern, când se va afla câte mandate revin fiecărui partid.

Altfel spus, degeaba esti mare şi tare tu în colegiul tau şi obţii multe voturi dacă ceilalţi nu contribuie în mod substanţial la numărul total. Poţi să fii pe locul 2 dintre candidaţii din partid ca număr de voturi obţinute, dar dacă numărul de voturi adunate de partidul tău pe judeţ aduc un singur mandat, ai pierdut.

Prin urmare, deşi este vot uninominal, deşi fiecare candidat îşi vede de problemele şi electoratul din zona sa, succesul său în alegeri depinde în foarte mare măsură de rezultatul comun. Competiţia internă nu trebuie înţeleasă prost, vor avea de câştigat cei care vor forma cu adevărat o echipă şi nu un grup de individuialităţi egoiste care vor dori să arate cu orice mijloace că sunt mai buni decat ceilalţi.
Alin Baciu