Maturitate politică

Politica internă şi externă a unui partid politic trebuie să aibă în mod normal, abordări diferite. Competiţia politică trebuie să beneficieze de tipuri de reacţii diferite, deşi în ambele situaţii vorbim de ,,luptă pentru putere", pentru poziţii. Să le luăm pe rând.

Competiţia între partide are loc pentru a obţine o majoritate care să-ţi permită să guvernezi, indiferent la ce nivel. Miza este influenţa pe care o poate avea avem partid şi posibilitatea de a-şi impune politica, respectiv veziunea ideologică. Vorbim de noi şi de ei, vorbim, în termeni sportivi de echipe care se luptă între ele pentru a câştiga şi în cele din urmă învingătorul ia totul. Competiţia are alt caracter, se atacă oponentul cu toate armele, chiar şi campanii murdare, se rup noaptea afişele concurenţei, apar în presă tot felul de articole de atac şi mai nou guerilla digitală de pe internet. Scopul este clar, deteriorarea imaginii adversarului. După alegeri unii pierd alţii câştigă. Cei care câştigă deţin puterea iar cei care pierd incearcă să facă opoziţie taxând orice miscare greşită a oponenţilor, scopul rămânând acelaşi, deteriorarea imaginii şi credibilităţii.

Acuma cât de eficiente sunt astfel de campanii axate pe distrugerea imaginii adversarului în speranţa creşterii imaginii tale şi a votului negativ se cam vede în absenteismul de la vot şi gradul de încredere în politicieni. Astfel de tactici se bazează pe impunerea unei agende politicianiste în detrimentul agendei cetăţeanului.

Competiţia internă are alt obiectiv şi anume cine să ajungă să reprezinte organizaţia. Competiţia este mai mult de persoane decât de idei, deoarece în principiu valorile, şi politica partidului sunt aceleaşi pentru toţi, indiferent cine ajunge să fie cel mai sus în ierarhii. Putem vorbi de o competiţie internă atâta timp cât e constructivă pentru organizaţie, atâta timp cât imaginea acestei organizaţii va avea de câştigat. În interior însăşi organizaţia este o ECHIPĂ iar într-o echipă nu mai funcţionează principiul potrivit căruia câştigătorul ia totul, de câştigat trebuie să aibă toată echipa, şi atât cel care câştigă poziţia de vârf cât şi cel care pierde trebuie să formeze o echipă pentru a se putea intra în adevărata luptă pe echipe, aşa cum am prezentat-o mai sus. E firesc să existe curente diferite de opinie, este chiar foarte sănătos să existe astfel de curente, ele însă trebuie să fie curente de idei, să se dezbată deschis iar cei care sunt înfrânţi în argumente să aibă maturitatea să recunoască sucesul celuilalt. Toate acestea fără a pune nici un moment în umbră IMAGINEA SI CREDIBILITATEA externă a organizaţiei.

Forţa unei organizaţii nu sunt procentele din sondaje, nici numărul de aleşi, nici numărul de sponsori, nici numărul de membrii şi nici numărul apariţiilor în presă. Forţa unei organizaţii este ECHIPA, unitatea echipei, şi aşa cum spune şi sloganul PDL (poate fără liniuţă percepţia unitatăţii e mai puternică) UNIREA FACE PUTEREA. Şi sigur aluzia nu se face la un pahar de băutură, cu acelaşi nume, care îţi dă impresia că esti mai tare.

Fiecare organizaţie, fiecare generaţie de oameni politici sau aspiranţi au un moment în care trebuie să-şi dovedească maturitatea politică şi abilităţile de om politic, tocmai prin a face diferenţa între politica internă şi cea externă a organizaţiei, unii reuşesc alţii nu. Şi tocmai că vorbim de o organizaţie de tineret care trebuie să vizeze o politică modernă, e bine ca să rămână cei care îşi dovedesc maturitatea, o maturitate politică care să-i facă să înţeleagă că interesul organizaţiei e mai presus de interesul personal.

Să nu mai fim în interior lei şi în afară mieluşei şi nici să nu confundăm competiţia internă cu competiţia cu celelalte partide.

Alin Baciu