Cum îi alegem pe parlamentarii noştri?

Nu este uşor a delimita competenţa politică, cine este cel mai bun, dar analiza faptelor trecute îşi pune amprenta peste profilul unui om politic care a condus, conduce sau vrea să conducă.

Criteriul în vechea Grecie era vocea - normal bărbătească. Politicienii dezbăteau problemele în public şi trebuiau să fie auziţi de toţi oamenii din agora. Astăzi ei s-au mutat în emisiunile TV, departe de cetăţeni, ignorand total dialogul. Işi aranjează ei între ei colegiile ca să aibă un nou mandat asigurat şi folosesc voturile cetăţenilor, nu ca pe o garanţie a capacităţii lor de a-i reprezenta şi a le rezolva problemele ci ca să-şi ,,legitimeze ,,în fals" poziţia. Ce contează electoratul? Ce a contat că în 2007, 80% din alegători i-au contrazis şi s-a demonstrat ca nu-i mai reprezintă. Ce contează că cetăţenii din nou cu o majoritate clară de voturi au votat la referendum pentru un uninominal simplu si adevarăt? L-au făcut tot cum au vrut ei.

Dacă am fi in Grecia antică niciunul nu ar mai rămâne în politică.

Dar suntem în România modernă şi îi alegem după dupa înfăţişarea exterioară sau după reclama făcută în jurul numelor lor. După culorile în care se prezintă. Ne bazăm doar pe ce arată, pe ce vedem. Dar ochiul este un organ foarte usor manipulabil. Lumina dată de soare este albă, dar este compusă din multe alte culori. Obiectele au diverse culori pentru ca absorb anumite lungimi de undă (colorate) şi reflectă altele! Aşa şi cu politicienii, ei (cred!) reflectă numai lumina albă, dar noi ,,absorbim" doar anumite culori din tot spectrul emis de ei. Ne lăsăm manipulaţi de spectacole pline de culoare, de baloane şi eşarfe, de mulţimi adunate şi spectacole regizate la televiziuni, şi uităm pe moment trecutul recent sau îndepărtat, răul din care nu ne lasă să ieşim spre modernizare. Acceptăm umili cum ascund urna de vot de studenţi sau ne trimit la relaxare şi întâlniri cu rudele de la ţară în ziua votului. Ne pun să asistăm ca spectatori resemnaţi la modul cum securitatea care n-a murit, şi e mai înfloritoare ca oricând, mai puternică decat oricând şi reţeaua ţesută de ea stoarce Romania precum cancerul. Asistăm la hora comuniştilor cu securiştii, anticorpi ai modernizarii ţării, sărbătorind înlăturarea tinerilor şi a celor ce gândesc altfel din viaţa civică. Nu indiferenţa este soluţia, dimpotrivă, indiferenţa este ceea ce urmăresc ei. Să-i privim în ochi şi să vedem dacă gândesc ca noi, şi să ne asigurăm că cei ce ne-au făcut rău n-o să ne mai facă.

Alin Baciu